joi, 10 octombrie 2013

Bridge ca înainte de Război

În legătură cu postarea anterioară a Cristinei (mulțumesc pentru apreciere!), pot spune că am deprins unele noțiuni de bridge de la bunici care nu adoptaseră încă punctajul Goren (4,3,2,1) și evaluau mîna în levate (puncte) de onor:

AR - 2
AD - 1,5
A  - 1
RD -1
DV10 -1
Rx -1/2

dar mai erau niște extrapuncte pentru V și 10 și nu erau clare punctele pentru culorile scurte.
Licitația la începuturi era bruscă: 1 cupă - 3 cupe - 6 cupe sau 2 pici (tari) - 6 FA

Mai tîrziu, la noi în preajma războiului a ajuns „valul”, Culbertson a enunțat principiile apropierii și anticipației.
Totuși, jocul de levată nu era nici atunci prea rău și se baza pe impasuri și expasuri ca și acum, valorificarea culorilor se realiza la fel, că nu avea cum altfel. Era cunoscut bancul cu englezii: 1000 s-au înecat în Tamisa că n-au scos atuurile și alți o mie că le-au scos prea devreme.

Punctajul se făcea în sistem rober, fără puncte acordate pentru axa mai slabă (sistem Lausanne) și, evident, punctele se converteau în bani. Bunicii jucau în 5 de regulă cu rotație (turnantă) ca fiecare să joace cu fiecare. Așa am început și eu să joc, în liceu. Desigur, am trecut foarte repede de la manualul clasic și reductiv al lui Dan Nicolescu (cu copertă verde) la cărți mai elaborate, care circulau în copii xerox. Am și acum o colecție de astfel de cărți copiate, legate cu grijă, de exemplu un manual al lui Trezel. Dar și colecția revistelor Expert Bridge litografiate și redactate cu atîta pasiune de Coriolan Neamțu, cu textul bătut la mașină iar culorile, pentru care mașina nu avea taste, desenate manual.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu