sâmbătă, 16 iulie 2011

Atacul de caro face jocul mişto


La vară, la mare, fetiţele sînt... cum sînt. Noi nu le vedem pentru că stăm la umbră şi jucăm bridge. Cel mai greu pe caniculă şi după cîteva beri reci e să reconstituim distribuţiile adverse. Dar merită să încercăm. Dacă licitaţia e mai sofisticată, avem unele indicii suplimentare. În orice caz, ne vom baza jocul pe situaţia care ne dă şanse, celelalte făcînd parte din „ceasul rău”.

În nici un caz însă nu trebuie ignorată înţelepciunea bătrînească adunată în proverbe. Ca de pildă: „atacul de caro face jocul mişto”. Iată un exemplu.
În dona de mai sus, Est a vorbit primul şi a deschis cu un caro. Sud trebuie să spună 2 caro pentru că joacă cue-bid Michaels şi are bicolor major. Vest susţine deschiderea cu 3 caro. Nord dă 4 cupe ceea ce se cheamă, cum ştim, transfer de Arkansas (pronunţaţi „orconsou” şi pace). Asta pentru ca să preia contractul mîna cu pici multe şi mortul să fie la locul lui. Sus transferă la 4 pici şi gata.
O licitaţie sofisticată duce la un contract corect, nimic de zis. Dar mai e şi flancul!

Vest ştie proverbul de mai sus! El atacă ferm Valetul de caro, mic de la mort, partenerul dă 4 şi Sud pune 9. Iată că a funcţionat. Acum Vest pricepe că Est are Asul de caro. Ce ar vrea Est de la el acum? Schimbare pe treflă sau singletonul de cupă?
Poate că nu. Vest trebuie să reconstituie atent toate distribuţiile. Deci să depăşească gradele Celsius şi pe cele alcoolice şi să se pună pe socotit.
Aşa... Est nu are voie să aibă 5 cupe, deoarece a deschis cu un caro. Deci Sud are 6 cupe. Are şi 5 pici pe puţin. Mai greu să aibă totuşi 6. Şi dacă are, e oricum cîştigător.
Dar e mult mai probabil să aibă 5-6-2-0 sau 5-6-1-1. Dacă are 5-6-1-1, face jocul cu excepţia cazului că Est are toţi trei aşii lipsă. Dacă e aşa, pe retur de cupă flancul ia aşii şi un tai de cupă. Dar e prea greu de crezut că Est are trei aşi. Îl are mai sigur pe cel de caro şi unul major.
Aşadar 5-6-1-1 la Sud cu un As major e distribuţie fatală. Dar la 5-6-2-0 mai există şansa unei levate de caro!

După aceste calcule, de fapt uşor de făcut, Vest trage Riga de caro ca să nu lase decizia preluării levatei la Est, abia apoi joacă singletonul de cupă. Cînd Declarantul trece prin atu, Est va lua cu asul şi va da cupa la tai care e levata de cădere. Vest taie cupa şi sare bucuros în piscină.

Horia

miercuri, 6 iulie 2011

Aventurile lui Şapte

(episodul 1, sezonul 1)
O viitoare axa redutabila

Toată lumea ştie prea bine că în fiecare week-end curtea (sau casa, după sezon) lui Jeni se umple de lume care tropăie nerăbdătoare să-şi desfăşoare talentele la mesele de bridge. Ceea ce nu ştie însă mai nimeni este faptul că Şapte, petrecându-şi atâta amar de timp în această companie, a început să prindă câte ceva din tainele jocului. Cei care încă se simt agresaţi de pornirile afectuoase ale lui Şapte au acum o explicaţie: de fapt el dă buzna la mese (pretextând că doreşte şervetelul) doar pentru a trage cu ochiul la repartiţiile donelor în curs de desfăşurare.

Aşadar, la sfârşitul fiecărei seri de bridge, după ce Jeni se retrage la culcare şi se poate auzi sforăitul liniştit, Şapte, împreună cu Scumpi, se strecoară uşor afară, scot bidding-boxurile şi cărţile şi se apucă să studieze cele mai interesante done ale serii. Şapte se înarmează cu multă răbdare deoarece Scumpi e cam greu de cap şi emotiv în acelaşi timp, plus că n-are vreo pasiune deosebită pentru acest joc.

Dar Şapte este foarte ambiţios şi are un plan bine pus la punct. De îndată ce Scumpi va fi cât de cât apt de un joc decent, va fi aruncată provocarea în cartier: campionat zonal. El ştie prea bine că în imediata vecinătate se află o redutabilă pereche de pisicuţe care domină de ani de zile toată suflarea bridgistică a zonei, umilind întreaga rasă canină. Ei bine, Şapte vrea să le arate el acestor sclifosite ce poate o axă sudată cu un sistem bine pus la punct.
Dar pentru asta trebuie să învingă întâi apatia şi antitalentul lui Scumpi care, mereu şi mereu, dă cu mucii in fasole, atât la licitaţie cât si la levată. Iată, spre exemplu, cum acesta a masacrat o donă simplă, spre disperarea „profesorului” său, care i-a şi răsturnat masa în cap cu această ocazie.

Scumpi joaca 4 ♠, atac 8 ♣. Cum a reuşit să intre?
 
Mai trebuie doar menţionat că în urma răsturnării mesei, bidding-boxurile s-au desfăcut şi cartonaşele s-a împrăstiat în toate părţile. Bravii noştri căţei au adunat şi sortat cu sârg la ele până în zori dar, cu toată strădania lor, tot au ramas unele amestecate. Astfel că în week-endul următor când adevăraţii bridgişti s-au reîntâlnit, haosul era total: Jeni dădea vina pe Mişu, Ioana pe Stela, Marian pe Dodo şi Mişu pe toată lumea...

Şapte şi Scumpi însă zăceau ca leşinaţi pe terasă, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

In episodul urmator:
Scumpi nu poate pricepe contra de apel

vineri, 1 iulie 2011

Ulise și Valetul Troian



Ulise fiind plecat la Războiul Troian şi apoi pierzîndu-şi urma pe mări, Penelopa, soţia lui, a primit numeroase cereri în căsătorie. Peţitorii erau tot mai nerăbdători şi mai obraznici şi pretextul bietei regine că nu e gata pînza pe care o ţesea nu mai putea ţine mult, ar fi crezut lumea că e o leneşă.
Penelopa era foarte îngrijorată, iar pretendenţii se instalaseră în palat ca la ei acasă şi se puneau seară de seară să joace bridge şi să bea vinul bietului Ulise. Într-o seară însă, mulţi întrecuseră măsura şi rămăseseră apţi de joc numai trei. Penelopa refuzase să joace, doar chibiţa. Aşa că au luat ca al patrulea un bătrînel cam zdrenţăros care venise la curte să ceară pomană. Abia aveau prilej de glumă pe seama lui.

Au împărţit cărţile, cerşetorul aşezîndu-se în Sud. Vest a deschis cu o pică, Nord a contrat, pas la Est şi necunoscutul, fără a se jena că partenerul şi adversarii sînt prinţi a licitat direct şase cupe! Est, surprins de îndrăzneală, a contrat şi a atacat Dama de pică. Milogul nu s-a pierdut cu firea. A luat cu Asul, a tăiat o pică în mînă cu Riga. A jucat cupă la mort şi apoi, spre uimirea celorlalţi, a tăiat şi Riga de Pică dar tot cu mare. Apoi a jucat iar atu lăsînd ambii adeversari fără cupă.

În continuare, omul a cerut de la mort valetul de caro şi l-a lăsat să se rostogolească spre Vest. Acesta a luat fără grijă şi a revenit caro, luat cu decarul. Îndată, declarantul a tras Asul de treflă şi a venit pe masă cu atu, trăgînd şi restul de atuuri pe care a aruncat Valet-10 de treflă din mînă rămînînd cu As-9 de caro şi Dama de treflă. Vestul mai are la ultimul atu jucat Rigă-6 la caro şi Riga de treflă. Orice aruncă, schiza s-a produs şi şlemul s-a făcut.

Adversarii au rămas uluiţi de priceperea tipului dar Penelopa, văzînd cum manevrează cărţile cu abilitate şi cum a plasat mîna cu Valetul în chip de Cal Troian, a avut impresia că îl recunoaşte sub hainele ponosite pe Ulise.

Atunci unul dintre peţitori, necăjit că pierduse, i-a spus cerşetorului:
- Auzi, moşule, văd că ştii că tragi aşii! Asta-i lovitura spartană (aşa se numea pe atunci lovitura vieneză n.a.). Nu cumva oi fi în stare să tragi şi cu arcul lui Ulise, că noi n-am putut nici să-l clintim.
Foarte calm, bătrînul a lăsat cărţile, a luat arcul şi o tolbă de săgeţi şi... urmarea se cunoaşte. Nici măcar pe partenerul lui nu l-a cruţat! Aşa că, oriunde era de pătruns într-o cetate sau în mîna unui flanc, Ulise avea mijloacele cele mai iscusite ca să se afirme.


Horia