vineri, 25 octombrie 2013

Tabel scoruri directe din 20 octombrie

Pe baza clasamentului cu scorurile pe done publicat în secțiunea „Clasamente” am făcut un tabel de scoruri directe ca fiecare axă din competiție să poată vedea pe cine a învins și la ce scor (sau invers!)

sâmbătă, 19 octombrie 2013

D'ale individualului... sau „De ești tu acela...”

Vă rog să priviți aceste rezultate la două concursuri individuale pe BBO.

Vă asigur că ghoria sînt tot eu și că între ele au trecut doar cîteva ore.

La primul, cel mai bun rezultat pe donă a fost 32% restul incuzînd și un 0.


La al doilea, am cîștigat 5 done din 6, toate cu peste 70%. O donă de 16% m-a privat de locul 1.

Mai departe, no comment!




duminică, 13 octombrie 2013

Bridge ca înainte de Război (II)


Înainte de Război, chiar după adoptarea principiilor de licitație ale lui Culbertson din Red Book, atingerea șlemului era dificilă pentru că nu exista o convenție simplă pentru cărțile cheie. Culbertson avea propria convenție de 4 FA, după care partenerul își descria mîna în mod complicat, intrînd în discuție onorurile de atu pe care eventual le avea. 

Se pare că în 1934 Easley Blackwood, un tînăr bridgeist din Indianapolis, Indiana (1902-1992!)  i-a propus lui Ely Culbertson convenția lui de 4FA cu așii „pe degete” (0, 1, 2,3...) urmată de 5FA pentru regi.  Dar marele Ely nu a vrut să-l ia în seamă. Ținea la convenția lui și la a doamnei Josephine Culbertson, mult mai greoaie.

Astfel, abia după al doilea război mondial populara BW a intrat în uzul curent. Manualul românesc din 1944 la care m-am referit de curînd nu o menționeză. Ea s-a generalizat și nuațat (03-14-2, BW roman etc.) , referințele nu sînt certe, prin anii 50. Devenind, alături de Stayman, una dintre cele mai populare convenții.  


Easley Blackwood a condus o vreme Liga Națională de Bridge din SUA și a intrat după moarte în Hall of Fame a acesteia. Fiul său e un cunoscut compozitor. Alături de cei care au inventat becul, telefonul, tiparul și alte lucruri folositoare multor oameni, se cuvine să aducem un omagiu și lui Blackwood sau Stayman, care ne ajută în munca noastră zilnică la masa de joc.

joi, 10 octombrie 2013

Bridge ca înainte de Război

În legătură cu postarea anterioară a Cristinei (mulțumesc pentru apreciere!), pot spune că am deprins unele noțiuni de bridge de la bunici care nu adoptaseră încă punctajul Goren (4,3,2,1) și evaluau mîna în levate (puncte) de onor:

AR - 2
AD - 1,5
A  - 1
RD -1
DV10 -1
Rx -1/2

dar mai erau niște extrapuncte pentru V și 10 și nu erau clare punctele pentru culorile scurte.
Licitația la începuturi era bruscă: 1 cupă - 3 cupe - 6 cupe sau 2 pici (tari) - 6 FA

Mai tîrziu, la noi în preajma războiului a ajuns „valul”, Culbertson a enunțat principiile apropierii și anticipației.
Totuși, jocul de levată nu era nici atunci prea rău și se baza pe impasuri și expasuri ca și acum, valorificarea culorilor se realiza la fel, că nu avea cum altfel. Era cunoscut bancul cu englezii: 1000 s-au înecat în Tamisa că n-au scos atuurile și alți o mie că le-au scos prea devreme.

Punctajul se făcea în sistem rober, fără puncte acordate pentru axa mai slabă (sistem Lausanne) și, evident, punctele se converteau în bani. Bunicii jucau în 5 de regulă cu rotație (turnantă) ca fiecare să joace cu fiecare. Așa am început și eu să joc, în liceu. Desigur, am trecut foarte repede de la manualul clasic și reductiv al lui Dan Nicolescu (cu copertă verde) la cărți mai elaborate, care circulau în copii xerox. Am și acum o colecție de astfel de cărți copiate, legate cu grijă, de exemplu un manual al lui Trezel. Dar și colecția revistelor Expert Bridge litografiate și redactate cu atîta pasiune de Coriolan Neamțu, cu textul bătut la mașină iar culorile, pentru care mașina nu avea taste, desenate manual.


duminică, 6 octombrie 2013

Overall 29 septembrie

Ii multumim lui Horia ca a animat prima pagina cu done si postari interesante.
Felicitari pentru cartea primita, insotita de o poveste atat de inedita.Cati dintre noi mai stiu sau au stiut vreodata cum arata bridge-ul in perioada inter si postbelica? Eu recunosc ca am uitat aproape complet care erau regulile bridge-ului jucat cu bunicii mei.

Iata in continuare si clasamentul overall facut de Gabi la 29 septembrie:


joi, 3 octombrie 2013

”Cărțile și noaptea”. O lucrare rară și un autor imaginar


Am primit de la prietenul meu, prozatorul Iacob Florea, căruia îi mulțumesc în mod deosebit și aici, o lucrare prețioasă. E vorba de volumul publicat în română: „Bridge-Plafon, Bridge-Contract, pentru începători și avasați” de Harold W. Chesterton. Nu e vorba de autorul celebru și părintele literar al nu mai puțin celebrului Abate Brown, un clasic al literaturii polițise, care să fi scris un manual de bridge. Cu atît mai puțin că el s-a tradus în România. A apărut la Editura Gorjanul, fix la 15.XII.1941 cum ne informează un colofon. Cum se vede, bridge-ul „contract” (metoda Culbertson) nu se generalizase încă. Ei bine, Harold W. Chesterton (nicio legătură cu Gilbert Keith Chesterton!!) nu există!

Dintr-un articol publicat pe biblacad.ro aflăm adevărul.

„În articolul Profesiunea de editor, semnat de Ştefan Georgescu-Gorjan în anul 1984 şi publicat de revista electronică "Portal Măiastra", nr. 3, din anul 2005, marele public află despre faptul că Ştefan Georgescu-Gorjan îşi propusese să publice în editura sa, Editura Gorjan, un manual de şah şi unul de bridge. Era "pe vremea când camuflajul silea lumea să stea mai mult în casă" ne spune editorul. Manualul de şah a fost scris de ing. Demetru Urmă, pe atunci preşedintele Cercului de Şah CFR.  Deşi neplăcându-i deloc jocurile de cărţi, după cum spune în articol, Ştefan Georgescu-Gorjan s-a hotărât să scrie el însuşi manualul de Bridge, documentându-se după alte asemenea cărţi, în special a lui Culberston. A scris cartea, a dat-o spre verificare unor adevăraţi jucători de Bridge şi a tipărit-o "punând drept autor pe un inexistent H. W. Chesterton" la sugestia unui prieten, care îi spusese: "dacă apare pe copertă Georgescu, nimeni n-o să cumpere cartea; un pseudonim englezesc, apropiat ca pronunţare de Culberston, este tot ce trebuie pentru ca manualul să se vândă bine (ceea ce s-a şi întâmplat)".

Chiar s-a întâmplat, dar s-a mai întâmplat şi inexactitatea bibliografică din cataloagele unor biblioteci (precum la Biblioteca Academiei Române, Biblioteca CentralăUniversitară din Iaşi, Biblioteca Judeţeană din Piteşti) de a-l consemna pe Chesterton ca autor al unui text ce pare a fi fost doar tradus în limba română.
În urma acestui articol, cât de curând, inexactitatea va fi înlăturată, ca şi alte astfel de inexactităţi legate de Ştefan Georgescu-Gorjan şi activitatea sa multidisciplinară: inginer minier, constructorul "Coloanei" lui Brâncuşi, autor de manuale pentru şcoli profesionale, autor de cărţi desenate pentru copii...”

Iată că identitatea autorului real a fost deconspirată Ştefan Georgescu-Gorjan (1905-1985), ceea ce nu anulează cu nimic plăcerea de a deține o asemenea raritate.

În aceeași editură a apărut un manual de șah al ing. Dem. (Demetru) Urmă, vechi coleg al tatălui meu la Editura CFR în anii 50=60. Aș vrea să-l am și pe acela...