Balada bridge-ului

            Primele noțiuni de bridge le-am primit de la bunicii mei care erau pasionați jucători și pe care îi chibițam (deși la noi se juca mai des Canasta și mai ales bunica mea juca Rummy cu pietre săptămînal sau de 2-3 ori pe săptămînă). Apoi un frate al bunicii, jucător de club, m-a mai șlefuit. Dar de adevărat am jucat abia în liceu, în anii 1979-1983, anul 1983 fiind anul interzicerii oficiale, cînd mergeam și la clubul IPSCAIA (se juca la hotelurile Național sau Modern de la Armenească, era aproape și de casă), unde printre organizatori erau Nicu Kantar, Dan Dimitrescu și Gabriel Roșca.

            Dar să revin. Bunicii mei jucau bătrînește, rober și licitau după Culbertson. Îmi citau des, amuzîndu-se teribil, o baladă cu autor anonim care făcuse furori prin anii 30-40. Din păcate nu am avut o versiune completă scrisă și îmi amintesc doar unele versuri, cu parfum interbelic:

                        Unii joacă Bridge Plafond,

                        Alții numai Culbertson.

                        Unul stă și socotește,

                        Altu-njură românește.

                        . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

                        Eu deschid cînd mi se-abate

                        Chiar c-un punct și jumătate.

                        Trei carale? Patru pici!

                        Parc-ar fi joc de arșici.

                        Iar cînd unul mă contrase,

                        Am sărit senin la șase.

            Mai mult nu-mi amintesc din păcate, balada era destul de lungă. Bridge Plafond era un precursor al Bridge Contract-ului zis „Culbertson”. Calculul se făcea în levate de onor, nu apăruse metoda Milton Work - Charles Goren cu 4-3-2-1. Deci, spre reamintire:

            K = ½ levate de onor (punct)

            A sau KQ = 1 levată

            QJV = 1 levată

            AQ = 1,5 levate

            AK, AQJ, KQJ = 2 levate  etc.

            De aceea, în epocă, se deschidea cu minimum „2 levate și jumătate” ( de exemplu AK și K în altă culoare) și intervenția ca și susținerea trebuiau să aibă cel puțin „o levată și jumătate” (de pildă A și K în culori diferite). Se deschidea cu majora în 4 dacă avea 2 onori, minimum de tipul K-10. Bunicii mei nu auziseră de Stayman și Blackwood, dar se distrau excelent la bridge. Ca și noi de altfel.

            Sper că ați reținut secvența: trei carele - patru pici!