joi, 5 ianuarie 2012

Cum am invatat bridge

Ah, ce amintiri frumoase...
Ei bine, si eu am invatat bridge tot de la buncii mei, care jucau dupa aceeasi metoda straveche de evaluare a mainii si, evident, acelasi rober. Si la noi se juca aproape saptamanal Canasta, care ma amuza teribil pe atunci, dar cand am descoperit bridge-ul (prin clasa a 10-a) n-am mai vrut sa stiu de nici un alt joc de carti. Bunica, fiind mai apriga, il cam bombanea pe bunicul pentru ca rata sistematic impasurile si nu tragea atuurile. Mereu si mereu reveneau in discutie acele mii de englezi ce s-ar fi aruncat in Tamisa pentru ca n-au scos atuurile la timp.
Abia cand am intrat in facultate am aflat ce inseamna bridge-ul modern, cu toate conventiile lui. Am jucat mult in anii de facultate atat in cluburi cat si partide libere, prelungite adeseori pana in zori. In 1983, cand s-a decretat interzicerea bridge-ului, eram inca stagiara la Slatina unde tocmai gasisem printre colegi un mic cerc de jucatori. Proaspata hotarare de partid si de stat a semanat panica printre adeptii din zona care s-au retras pe rand din cercul respectiv sub cele mai diverse pretexte. Astfel a inceput pentru mine o pauza care s-a lungit... aproape 10 ani. Reluarea activitatii a avut loc pe la mijlocul anilor '90 intr-o companie al carui nucleu se regaseste azi la pagina "bridge de gadgici". Pentru cei care nu stiu, bridge-ul de gadgici este un bridge mai "fursecist" (adica cu fursecuri sau alte mici bunatati care insotesc bucuria jocului) care se practica in timpul saptamanii, prin rotatie la fiecare dintre membrele clubului.

Citind textul lui Horia mi-a venit o idee: ii invit pe toti cititorii acestui blog sa scrie intr-o mica povestire in ce imprejurare s-au intalnit cu acest minunat joc.

Un comentariu:

  1. Da, frumoase amintiri!
    După 1983, bride-ul s-a mai practicat liber ba chiar și organizat, semiclandestin. Unii găsiseră la o casă de cultură denumirea: „Jocul instructiv-educativ Podul”.

    Un coleg al meu de la facultate, prof de matematică, pe atunci profesa la Buzău și a menținut clubul în perioada 1983-89. La București se juca semiclandestin prin 88-89 lîngă Piața Unirii, într-o clădire ulterior demolată, într-un club „secret” organizat de Dan Catone și Emil Dogaru.

    Desigur e frumos să ne povestim toți amintirile.
    În liceu am fost trimiși odată la tuns în ultima zi dinaintea vacanței de iarnă pentru că am fost prinși jucînd bridge într-o clasă goală! (și era doar 1979 sau 1980).

    RăspundețiȘtergere