vineri, 1 iulie 2011

Ulise și Valetul Troian



Ulise fiind plecat la Războiul Troian şi apoi pierzîndu-şi urma pe mări, Penelopa, soţia lui, a primit numeroase cereri în căsătorie. Peţitorii erau tot mai nerăbdători şi mai obraznici şi pretextul bietei regine că nu e gata pînza pe care o ţesea nu mai putea ţine mult, ar fi crezut lumea că e o leneşă.
Penelopa era foarte îngrijorată, iar pretendenţii se instalaseră în palat ca la ei acasă şi se puneau seară de seară să joace bridge şi să bea vinul bietului Ulise. Într-o seară însă, mulţi întrecuseră măsura şi rămăseseră apţi de joc numai trei. Penelopa refuzase să joace, doar chibiţa. Aşa că au luat ca al patrulea un bătrînel cam zdrenţăros care venise la curte să ceară pomană. Abia aveau prilej de glumă pe seama lui.

Au împărţit cărţile, cerşetorul aşezîndu-se în Sud. Vest a deschis cu o pică, Nord a contrat, pas la Est şi necunoscutul, fără a se jena că partenerul şi adversarii sînt prinţi a licitat direct şase cupe! Est, surprins de îndrăzneală, a contrat şi a atacat Dama de pică. Milogul nu s-a pierdut cu firea. A luat cu Asul, a tăiat o pică în mînă cu Riga. A jucat cupă la mort şi apoi, spre uimirea celorlalţi, a tăiat şi Riga de Pică dar tot cu mare. Apoi a jucat iar atu lăsînd ambii adeversari fără cupă.

În continuare, omul a cerut de la mort valetul de caro şi l-a lăsat să se rostogolească spre Vest. Acesta a luat fără grijă şi a revenit caro, luat cu decarul. Îndată, declarantul a tras Asul de treflă şi a venit pe masă cu atu, trăgînd şi restul de atuuri pe care a aruncat Valet-10 de treflă din mînă rămînînd cu As-9 de caro şi Dama de treflă. Vestul mai are la ultimul atu jucat Rigă-6 la caro şi Riga de treflă. Orice aruncă, schiza s-a produs şi şlemul s-a făcut.

Adversarii au rămas uluiţi de priceperea tipului dar Penelopa, văzînd cum manevrează cărţile cu abilitate şi cum a plasat mîna cu Valetul în chip de Cal Troian, a avut impresia că îl recunoaşte sub hainele ponosite pe Ulise.

Atunci unul dintre peţitori, necăjit că pierduse, i-a spus cerşetorului:
- Auzi, moşule, văd că ştii că tragi aşii! Asta-i lovitura spartană (aşa se numea pe atunci lovitura vieneză n.a.). Nu cumva oi fi în stare să tragi şi cu arcul lui Ulise, că noi n-am putut nici să-l clintim.
Foarte calm, bătrînul a lăsat cărţile, a luat arcul şi o tolbă de săgeţi şi... urmarea se cunoaşte. Nici măcar pe partenerul lui nu l-a cruţat! Aşa că, oriunde era de pătruns într-o cetate sau în mîna unui flanc, Ulise avea mijloacele cele mai iscusite ca să se afirme.


Horia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu